Originile Casei de Economii si Consemnatiuni se regasesc in eforturile elitelor politice si economice din timpul domnitorului Alexandru Ioan Cuza de a pune ordine in finantele publice ale tanarului stat roman, rezultat in urma Unirii din 1859.
Casa de Economii si Consemnatiuni este continuatoarea activitatilor initiate de prima institutie de credit public din Romania – Cassa de Depuneri si Consemnatiuni- si a celor desfasurate, incepand cu anul 1881, de cea mai importanta casa de economie care a activat in sistemul bancar romanesc – Casa de Economie – transformata in anul 1932 in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale.
In domeniul caselor de economii, primul proiect apartine lui Costache Balcescu si a fost publicat in 1845. Acesta cuprindea “statutele cassei de pastrare si imprumutare”, care urma sa se fondeze prin “sloboda subscriptie particulara in orasul Bucuresti”, fiind insotit si de o expunere de motive. Trebuie mentionat faptul ca, proiectul a fost inspirat dupa statutele caselor de economie din Franta si a celei din Brasov, infiintata in 1835.
In planul de organizare al creditului, publicat in 1864 ca anexa la bugetul statului, sunt mentionate institutiile financiare, intr-o ordine ce sugera urgenta infiintarii lor. Astfel, prima apare “Banca Fonciara”, urmata de “Banca de Scont si Circulatiune”, “Casa de Economie”, “Cassa pentru inlesnirea micilor agricultori si meseriasi”, “Muntele de Pietate” si “Cassa de Depozite si Consignatii”.
Ministrul ad-interim de Finante, Nicolae Rosetti-Balanescu, realizeaza un proiect de lege pentru constituirea unei Casse de Depozite si Consignatii, pe care Domnitorul Alexandru Ioan Cuza il aproba, la 24 noiembrie 1864, si astfel ia nastere Cassa de Depuneri si Consemnatiuni (CDC).
Legea pentru infiintarea Cassei de Depuneri si Consemnatiuni prevedea la art.1:
“Se instituie o Cassa de Depuneri si Consemnatiuni, care, sub autoritatea Ministerului Finantelor si sub privegherea unei comisiuni sa stranga si sa administreze fondurile provenite din:
1) depuneri voluntare, judiciare si administrative;
2) consignatii ordonate sau autorizate prin articole speciale din condica civila, criminala sau comerciala sau de vreo alta lege speciala si care se vor preciza prin reglementul legii;
3) succesiunile vacante;
4) fondurile ce vor proveni din bunurile sechestrate;
5) fondurile comunale ce vor prisosi peste cheltuielile lor;
6) cautiunile agentilor contabili, intreprinzatorilor de lucrari publice, cumparatorilor si arendasilor, intrucat acestea nu se vor face ipoteci de imobile;
7) cautiunile ce contribuabilii vor fi datori a da in cazurile prevazute de lege.
Dobanda care urma sa fie platita depunatorilor a fost stabilitata la 5%, ea calculandu-se incepand din a 61-a zi de la data depunerii. Restituirile trebuiau efectuate in cel mult 30 de zile de la data cererii, fie ca era vorba de depuneri voluntare, fie ca era vorba de depuneri cu caracter obligatoriu.
Pentru atragerea micilor depuneri ale populatiei din mediu urban si rural a fost infiintata Casa de Economie, ca o anexa a C.D.C.
Fiecare depunator primea un libret, in care se inscriau toate operatiunile. O depunere nu putea fi mai mica de 1 leu sau mai mare de 300 lei. doua depuneri succesive nu puteau fi facute la un interval mai mare de 8 zile. Indata ce sumele depuse pe un libret atingeau 3.000 lei, Casa de Economie cumpara, in contul depunatorului respectiv, efecte de stat, pe care le pastra si administra separat. Dobanda nu putea fi mai mare de 4,5 % sau mai mica de 3%.
In cadrul unei reforme a Cassei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie, Casa de Economie se desprinde, devine independenta si isi schimba denumirea in Casa Generala de Economii.
In timpul celui de-al doilea razboi mondial (1939-1945), cele doua institutii contribuie intr-o masura mult mai larga la mentinerea stabilitatii financiare a statului, in acest sens, preluand unele atributii ale Bancii Nationale a Romaniei.
Evenimentele politice si economice interne din anii 1944-1948 determina schimbari majore ale sistemului si aparatului bancar romanesc. In acest context, Casa de Economii si Consemnatiuni ramane pana in anul 1990 singura banca de economii si unica institutie de credit din tara noastra.
Dupa 1990, pentru a-si putea extinde gama de servicii bancare si pentru obtinerea statutului de banca universala, a fost adoptata Legea nr.66/1996, prin care CEC devine societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul roman si un capital social de 220 de miliarde lei.
Din momentul numirii unui nou Consiliu de Administratie, la inceputul anului 2005, Casa de Economii si Consemnatiuni a intrat intr-un amplu proces reformator.
TABEL CRONOLOGIC
1864, 28 iulie – Consiliul de Ministri aproba proiectul de lege referitor la “instituirea unei casse de depozite si consignatii”, proiect prezentat de Nicolae Rosetti-Balanescu, ministru de Finante ad-interim in guvernul Mihail Kogalniceanu (11 oct.1863-26 ian.1865);
1864, 24 noiembrie – Domnitorul Alexandru Ioan Cuza sanctioneaza legea de infiintare a Casei de Depuneri si Consemnatiuni. Decretul domnesc poarta contrasemnaturile lui Mihail Kogalniceanu, Prim Ministru, Ludovic Steege, ministru de Finante si Nicolae Cretulescu, ministru de Justitie;
1864, 1/13 decembrie – publicarea legii de infiintare a Casei de Depuneri si Consemnatiuni in Monitorul Oficial nr.268;
1865, 1 ianuarie – Casa de Depuneri si Consemnatiuni isi incepe activitatea sub conducerea lui Enric Winterhalder, fost director si secretar general al Ministerului Finantelor. Comisia de Priveghere, organul de control si conducere, este formata din: Ion Ghica, presedinte, Constantin Steriadi, Vasile Paapa, Scarlat Cretulescu si George Platon – membrii;
1876 – modificarea legii de organizare a Casei de Depuneri si Consemnatiuni, promulgata prin Inaltul Decret din 3 august 1876 si publicata in Monitorul Oficial nr.174 din 8 august 1876;
1880, 16 ianuarie si 28 octombrie – Publicarea in Monitorul Oficial nr.12 si 242 a decretelor de infiintare a Casei de Economie, institutie anexa a Casei de Depuneri si Consemnatiuni. Casa de Depuneri si Consemnatiuni isi schimba denumirea in Cassa de Depuneri, Consemnatiuni si Economie;
1881, 1 ianuarie – isi incepe activitatea Casa de Economie, institutie autonoma financiara dar aflata sub administrarea C.D.C.E.;
1897, 8 iunie – Se pune piatra fundamentala a Palatului Casei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie, in prezenta Regelui Carol I si a Reginei Elisabeta. Palatul este inaugurat in anul 1900, prima sedinta a Consiliului de Administratie, in noul local, are loc la 15 iunie;
1916 – 1918 – Dupa o perioada de neutralitate (1914-1916), Romania intra in primul razboi mondial (1914-1918), fapt ce provoaca scindarea administratiei institutiei in doua parti: una in teritoriul ocupat, la Bucuresti si a doua, la Iasi. Guvernul Ion I.C. Bratianu decide evacuarea tezaurului Casei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie, al Bancii Nationale a Romaniei, precum si a valorilor apartinand celorlalte institutiuni publice si private, la Iasi si, de aici, la Moscova, pe baza garantiilor date de guvernul rus si de marii aliati ai Romaniei;
1930 – Are loc reorganizarea Casei de Depuneri, Consemnatiuni si Economie prin desprinderea Casei de Economie, care devine “institutie publica autonoma”, sub denumirea de Casa Generala de Economii, persoana juridica, aflata sub autoritatea Ministerului de Finante (Monitorul Oficial, partea a III-a, nr.64 din 6 septembrie 1930);
1932, 21 octombrie – Este publicata in Monitorul Oficial, partea I, nr.247, modificarea legii de organizare a Casei Generale de Economii. Se introduc noi operatiuni in sfera activitatilor desfasurate. Casa Generala de Economii isi schimba denumirea in Casa Nationala de Economii si Cecuri Postale, prescurtat C.E.C.;
1947, 15 august – Este infaptuita reforma monetara. Depunerile la CEC au fost recalculate la raportul 1:20.000 lei, sumele obtinute fiind initial blocate, fara dobanda;
1948, 1 septembrie – Publicarea in Monitorul Oficial, partea I, nr.202, a Decretului nr.224 pentru infiintarea si organizarea Casei de Economii, Cecuri si Consemnatiuni, prescurtat C.E.C. Patrimoniul noii institutii s-a format prin contopirea patrimoniilor Cassei de Depuneri si Consemnatiuni si Casei Nationale de Economii si Cecuri Postale. Institutiei i se incredinteaza primirea si pastrarea economiilor banesti ale populatiei din intreaga tara;
1949, 7 octombrie – Prin Decretul nr.387 pentru organizarea, functionarea si administrarea Casei de Economii si Consemnatiuni din Republica Populara Romana (C.E.C.), publicat in Buletinul Oficial, nr.64, institutia isi schimba denumirea;
1950-1970 – Dezvoltare a serviciilor si produselor bancare oferite populatiei (libretul de economii cu castiguri – 1953, obligatiunile CEC cu castiguri – 1954, operatiile de acreditiv – 1954, libretul de economii cu dobanda si castiguri – 1961, libretul de economii cu dobanda si castiguri in autoturisme – 1962, extinderea conturilor curente personale din 1961, operatiuni de comision si mandat, etc.) si extinderea la nivel national a unitatilor operative;
1958, 19 august – Aparitia Decretului nr.371 privind organizarea si functionarea Casei de Economii si Consemnatiuni a Republicii Populare Romane, publicat in Buletinul Oficial, nr.32, prin care sunt aplicate noi masuri organizatorice pe linia consolidarii si dezvoltarii institutiei;
1970-1985 – CEC acorda credite populatiei pentru cumpararea si construirea de locuinte proprietate personala;
1990 – Dupa 1990 CEC isi extinde activitatea, intervenind pe piata financiar-bancara, atat prin acordarea de credite pe termen scurt, mediu si lung societatilor bancare, cat si prin efectuarea de operatiuni cu titluri de stat;
1996 – Incepe procesul de reformare si modernizare a CEC, din punct de vedere juridic, institutional si al serviciilor si produselor bancare. Apare Legea nr.66 privind reorganizarea CEC in societate bancara pe actiuni, cu actionar unic statul roman, reprezentat de Ministerul Finantelor;
2002, 21 noiembrie – Lansarea lucrarii academicianului Victor Slavescu, presedinte al Casei de Depuneri si Consemnatiuni intre 1942-1947, intitulata “Viata si opera economistului Enric Winterhalder”, lucrare dedicata primului conducator al institutiei. In paralel, este vernisata o expozitie aniversara cu obiecte de patrimoniu CEC si lansata medalia aniversara “CEC 1864-2002”;
2003, 12 iunie – Deschiderea oficiala a Expozitiei Permanente cu obiecte de Patrimoniu CEC (Muzeul CEC);
2003, 24 noiembrie – Este lansata, la Palatul CEC, una dintre cele mai mari si inedite lucrari ale academicianului Victor Slavescu – “Finantele Romaniei sub Cuza-Voda”;
2005, 1 iunie – In Monitorul Oficial nr. 463 / 1 iunie 2005 este publicata Ordonanta de Urgenta nr. 42 / 26 mai 2005 privind instituirea unor masuri de reorganizare a Casei de Economii si Consemnatiuni CEC – SA, in vederea privatizarii;
2005, 19 iulie – In Monitorul Oficial nr. 635 / 19 iulie 2005 este publicat Ordinul nr. 979 / 8 iulie 2005 emis de Ministerul Finantelor Publice, privind aprobarea Statutului Casei de Economii si Consemnatiuni CEC – SA. Noul statut consacra reorganizarea CEC dupa modelul bancilor comerciale moderne si paveaza calea privatizarii bancii ;
2005, 3 august – In Monitorul Oficial nr. 700 / 3 august 2005 este publicata Hotararea de Guvern nr. 806 / 14 iulie 2005 pentru aprobarea strategiei de privatizare a Casei de Economii si Consemnatiuni CEC – SA;
2005, 10 august – Ministerul Finantelor publica Anuntul de privatizare al Casei de Economii si Consemnatiuni CEC – SA.